Urzeală nu s-a născut la sat, dar își trage seva din poveștile și întâmplările de-acolo. Urzeală colindă străzile orașelor și fluieră pe ritm de doine despre lucruri pe care nu trebuie să le uităm nicicând. Totul a fost construit sub grija unor oameni veniți din inima satului și a orașului simultan.

Dacă ar fi să găsim un om care a avut îndrăzneala să înceapă urzitul, atunci aceea ar fi mamaia, bunica, buna noastră. Bătrâna dornică să vadă că meșteșugurile și învățăturile ei nu s-au pierdut. Că sunt doar în amorțeală, că războiul de țesut își poate găsi un rost într-o lume atât de modernă.

Astfel, a fost trasată linia de start a unei comunități ce adună de doi ani încoace idei, gânduri, inițiative și oameni care fac inimile tinere să țină pulsul trecutului printr-un cumul de vredinicire și implicare.

Ideea a fost simplă: să aducem lucrurile spre noi, nu să mergem noi spre ele. Iar inspirația a fost mai mult decât de ajuns printre sutele de cusături, motive, semne pictate, legende și povești de viață. Drumul către tradiții nu este și nu a fost deloc facil. Am avut de-a face cu un limbaj greu de transpus. Am plecat dintr-o lume în care totul este la îndemână ca să străbatem o lume lăsată la margine. Și ne-am oprit la mijloc. Să luăm ce-i mai bun din fiecare.

Uite de ce urzim noi. Voi de ce urziți? Așteptăm povești, poze și idei pe Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. sau Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..