Se spune că fluierul a fost inventat de Pan ca să înveselească zeii, nimfele, oamenii şi animalele.
Fluierului şi cântatului la acest instrument i se atribuie proprietăţi miraculoase: vrăjeşte întreaga fire, învie morţii, face să crească vegetaţia, îmblânzeşte animalele, îndepărtează duhurile rele. 
Fluierul e văzut şi ca un mijloc de comunicare cu spiritele de dincolo . 
Este un simbol faliform al strămoşului mitic. 
După cât se pare, fluierele rituale, cândva, se făceau din oase de om, iar unele popoare africane numesc spiritele morţilor„fluierători".
Proprietăţile magice şi sacralitatea fluierului la români sunt evidenţiate de prezenţa acestui instrument la toate riturile, ceremoniile şi jocurile populare. Colinda cu pluguşorul, ursul, capra, căiuţii nu s-ar putea desfăşura fără fluier. 
Foarte accesibil, instrument iniţial pastoral confecţionat din os, trestie, lemn, metal e prezent la naştere, nuntă, înmormântare, muncă, joc, bucurie, tristeţe. În alaiul sărbătoresc, melodia fluierului sugerează trama şi impulsionează ritmica. 
A păstrat caracterul magic şi sacralitatea şi în veacurile creştinismului, deoarece, în Postul Mare, când la creştini este interzisă orice cântare, doar „singur cântecul din fluier e permis" (R. Vulcănescu, 1987, 389).

#avemsinoipovestilenoastre #inspiratie #restartfolclor