Oana Ivan: Cum scrii despre învățături nescrise?
Trecutul fiecăruia dintre noi, adică istoria personală, precum şi valorile cu ajutorul cărora ne formăm ne structurează fundamental pentru întreagă viață. A venit un moment când am devenit și eu conștientă nu numai de cele de mai sus, dar, și de faptul că fiecare dintre noi are obligația de a participa în mod activ – desigur, fiecare în funcție de priceperea lui – la generarea unui cadru care să fie de folos generațiilor mai tinere.

Ca de altfel mulți dintre cei de o vârstă cu mine, am avut șansa de a avea la catedră oameni cu un talent pedagogic deosebit și cu multă dăruire. Pe de altă parte, am avut șansa de a primi nemijlocit de la bunicii mei un model de trăire și de raportare la lucruri și oameni care mi-a ținut loc de îndreptar de viață, de hrană pentru suflet și de sursă de povești. Asta într-o lume care urmă să fie – aveam să aflu când creșteam – mai puțin interesată de aspectele sufletești ale adolescenților și tinerilor. În sine, folclorul, este un dascăl inegalabil, numai să înveți să-l asculți. Dacă ar fi să desprind o învățătură legată de Urzeala care m-a marcat este aceea că folclorul nu este anonim, ci colectiv. Asta m-a obligat să reevaluez toate raporturile mele cu munca, cu oamenii, dar, și cu mine însămi.

Iată o prima lecție primită de la un învățător cu experiență mulți-milenară. În cazul meu, acea participare cu folos de care pomeneam mai sus a fost transpusă în platforma proiect Tezaur Românesc, demarată împreună cu un grup de prieteni și specialiști în anul 2013. Scopul acesteia era revigorarea elementelor de cultură tradițională și integrarea lor în vehicule de comunicare adaptate limbajului actual. O platformă care cuprindea un segment de formal (de texte de specialitate), unul estetic (vizual), unul sufletesc și unul antreprenorial. Declinarea antreprenorială a avut ca sursă nevoia de a scoate elementele cu care lucrăm din zona exclusivă de text sau prezentare de raft și să le înzestrăm cu o viață proprie. Ne-am gândit noi că așa, conexiunea între elemente cu încărcătură emoțională și declinarea practică va aduce un parcurs mai firesc proiectelor și o dorință mai mare a oamenilor de a fi parte din ele.

Am avut de-a lungul timpului sesiuni de cercetare aplicată, clăci organizate în sate din dorința de a duce mai departe meșteșugurile, dar, și de a demonstra că păstrarea acestora poate deveni și o sursă de auto-susținere economică pentru femeile din mediul rural. Am inițiat un incubator pentru tinerii designeri vestimentari având ca sursă de inspirație folclorul cu deplinătatea lui de manifestări, am organizat târguri și evenimente, cercuri și întâlniri de lucru etc.

Mai departe, s-a desprins nevoia – așa am perceput-o noi la momentul respectiv – de a stabili un canal orientat către generațiile mai tinere. Generații care nu au avut contact direct sau îndelungat cu satul românesc în formă lui (mai) tradițională, nici în mod direct – fiindcă timpurile s-au schimbat, și nici mijlocit – prin intermediul cursurilor de specialitate – de exemplu, astfel că a apărut proiectul Urzeala. Urzeala a pornit ca proiect dedicat tinerilor din mediul urban, ca formă de a vorbi pe scurt, într-o manieră concentrată și exemplificată vizual despre folclor. Am încercat o formă de transfer de informații ne-academică, dar, care are la baza un strat de informație de specialitate – nu e făcut (numai) după ureche, cum s-ar zice – căruia i-am suprapus o componentă estetică/vizuală, una sufletească și una antreprenorială.

Urzeala este cel mai activ proiect pe care-l susținem momentan, și prin prisma resurselor de timp, energie și sănătate care au fost ceva mai limitate în ultimii doi ani. Proiectul a fost lansat ca metodă de traducere într-un limbaj urban și mai apropiat de generația liceenilor și a tinerilor, în general, a elementelor cu sursă folclorică, fie că ele sunt elemente vizuale, basme, tradiții sau un fel de a raportare la lume și lucruri. Proiectul are că scop și o încercare de re-apropiere a generațiilor – bunici, părinți, adolescenți, copii – prin, cum spunem noi aceste fragile #FIREDEFOLCLOR ; folclorul văzut în deplinătatea sensului lui, nu numai veșmintele tradiționale sau o anumită categorie de tradiții, dar și principii de viață și interacțiune cu ospitalitatea, blândețea, bunul-simt, colaborativitatea, respectul. Urzeala este un proiect antreprenorial care dorește să demonstreze că există loc pentru valori și tradiții și în această lume în continuă schimbare și că oricine este apropiat de valorile culturii tradiționale își poate găși locul, și la nivel de antreprenoriat pe o piață foarte competitivă.

Mai mult, proiectul este susținut 100% din fonduri proprii și vânzarea produselor, este construit pe baze colaborative, pe fundamente sustenabile și funcționează pe principii de muncă etică. Concret, acest proiect despre care vorbesc înseamnă haine făcute în România și inspirate din folclorul nostru. Dar, și o comunitate de tineri activi în sensul promovării în diverse zone de expunere – sport, muzică, artă, business etc – a principiilor, eticii și esteticii inspirate de tradiții. M-am străduit să asamblez acest angrenaj și să-l fac funcțional, fiindcă am considerat că prin puterea exemplului vom aduce, poate, mai multă inspirație și mai mult curaj și vom ajută la deschiderea unor drumuri. Chiar dacă pentru un număr mic de oameni. Și, mă bucur să spun că așa a fost. Prin intermediul acestui proiect am reușit să apropiem tineri de cultură tradițională, am reușit să inspirăm alți antreprenori să introducă elemente tradiționale sau chiar să lanseze proiecte pe această bază, s-au apropiat oameni și s-au schimbat drumuri.

Și cum nimic nu este întâmplător în lume, nici îmbinarea acestor componente în cadrul proiectului pe care l-am descris nu este întâmplătoare. Eu am fost (și încă sunt) crescută de bunicii mei, m-am pregătit să devin profesor, am luat calea mediului de business, m-am ținut de rădăcini cu toată forță când vremurile au fost tulburi și am găsit de cuviință să dau înapoi din ce am primit, îmbinând învățăturile de acasă cu cele dobândite pe parcursul anilor de muncă într-un proiect care să fie de folos și altora. Ca, de atfel, și termenul « urzeala » cu multiplele lui sensuri, eu cred că toate aceste valori, principii și elemente nu au fost uitate, ci doar abandonate pentru o vreme, într-o lume a cărei viteză face foarte dificil racordul la rădăcini. Și că, prin repetare și reactualizare sensului, așa cum s-a întâmplat și cu termenul « a urzi » vor putea fi generate înțelesuri noi și vor fi recuperate sensuri mai vechi, într-o împletire proprie timpurilor, care se revendică de la aceleași rădăcini, dar care rodește diferit în funcție influențele pe care le primește. Astfel, Urzeala este un brand simplu, confortabil, degajat, nepretențios cu care oricine e liber să se asocieze (tineri, copii, bunici, părinți), dar, care presupune totuși niște elemente comune, atât vizuale, desigur, fiind vorba de haine, cât și de raportare, având în vedere motivația și structura proiectului. Sperăm că în timp să continuăm să urzim povești de folos împreună cu toți cei cu care vom intra în contact prin prisma acestui proiect, care, este, în definitiv, și un pretext de comunicare.

Oana Ivan, Scrisul face bine

Sursa:Scrisul face bine