Urzeală nu s-a născut la sat, dar își trage seva din poveștile și întâmplările de-acolo. Urzeală colindă străzile orașelor și fluieră pe ritm de doine despre lucruri pe care nu trebuie să le uităm nicicând. Totul a fost construit sub grija unor oameni veniți din inima satului și a orașului simultan.
Dacă ar fi să găsim un om care a avut îndrăzneala să înceapă urzitul, atunci aceea ar fi mamaia, bunica, buna noastră. Bătrâna dornică să vadă că meșteșugurile și învățăturile ei nu s-au pierdut. Că sunt doar în amorțeală, că războiul de țesut își poate găsi un rost într-o lume atât de modernă.
Astfel, a fost trasată linia de start a unei comunități ce adună de doi ani încoace idei, gânduri, inițiative și oameni care fac inimile tinere să țină pulsul trecutului printr-un cumul de vredinicire și implicare.
Ideea a fost simplă: să aducem lucrurile spre noi, nu să mergem noi spre ele. Iar inspirația a fost mai mult decât de ajuns printre sutele de cusături, motive, semne pictate, legende și povești de viață. Drumul către tradiții nu este și nu a fost deloc facil. Am avut de-a face cu un limbaj greu de transpus. Am plecat dintr-o lume în care totul este la îndemână ca să străbatem o lume lăsată la margine. Și ne-am oprit la mijloc. Să luăm ce-i mai bun din fiecare.
Uite de ce urzim noi. Voi de ce urziți? Așteptăm povești, poze și idei pe urzealateam@gmail.com sau contact@urzeala.ro.
